Traducere de Octavian Cocoş
La răsărit, când soarele-nfocat
Se-nalță în cer, toți cei de pe pământ
Îl preamăresc, că iar s-a ridicat
Şi cu respect admiră discul sfânt.
În timp ce suie pe un deal ceresc
Cum face orice tânăr, cu curaj,
Ochi muritori splendoarea-i urmăresc
În auriul său pelerinaj.
Dar la zenit, când carul obosit
Ca-n vârsta neputinței, vine-n jos,
Ochii smeriţi, ce-n slavă l-au privit,
Se-ntorc acum spre altceva frumos.
La fel și tu în viață, mai târziu,
Nu mai încânţi și mori dacă n-ai fiu..
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.